IZOSEÍSTĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași intensitate de manifestare a unui cutremur de pământ. [Pron. -se-is-, var. isoseistă s.f. / < fr. isoséiste, germ. Isoseiste]. Vezi definitia »

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă. Vezi definitia »

clúpsă, clúpse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; cluscă, batcă, capcană, cleapță, zancă. Vezi definitia »

tîmplă (-le), s. f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărțitoare sau baluștri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s. m. (dulgher), pe care Tiktin și Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaș care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s. f. (dulgherie). Vezi definitia »

INDIÁNĂ² s. f. v. indian¹. Vezi definitia »