ÎNSOȚÍRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți. Vezi definitia »

DESCOLĂCÍRE, descolăciri, s. f. Acțiunea de a se descolăci și rezultatul ei. – V. descolăci. Vezi definitia »

ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira]. Vezi definitia »

ISOPTÉRE s.f.pl. v. izoptere. Vezi definitia »

MILONITIZÁRE s.f. Procesul de formare a milonitelor. [După fr. mylonitisation]. Vezi definitia »