TIPOLOGÍE s.f. 1. Studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (Lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [Gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu]. Vezi definitia »

vidomóstie (-ii), s. f. – Cronică, prezentare. Rus. vĕdomostĭ (Tiktin). Sec. XIX, rar. Vezi definitia »

GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio) Vezi definitia »

MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură]. Vezi definitia »

MICROBOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă exagerată de microbi. [Gen. -iei. / cf. fr. microbophobie]. Vezi definitia »