DENTIȚIÚNE s.f. v. dentiție. Vezi definitia »

HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude]. Vezi definitia »

SOLITÚDINE s. f. singurătate, izolare. (< fr. solitude, lat. solitudo) Vezi definitia »

părăsiciúne, părăsiciúni, s.f. (înv.) părăsire. Vezi definitia »

GESTIÚNE s. f. 1. administrare a valorilor materiale și bănești ale unei întreprinderi, instituții etc. ◊ totalitatea operațiilor de administrare a unor asemenea valori. 2. totalitatea bunurilor încredințate cuiva spre administrare. (< fr. gestion, lat. gestio) Vezi definitia »