Definita cuvantului subiectiv
SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propoziție subiectivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subiectiv
APERCEPTÍV, -Ă adj. referitor la apercepție; care aparține apercepției. (< fr. aperceptif) Vezi definitia »
POSESÍV, -Ă adj. 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor. (< lat. possessivus, fr. possessif) Vezi definitia »
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif. Vezi definitia »
IMPRECATÍV, -Ă adj. cu caracter de imprecație. (< it. imprecativo) Vezi definitia »
prumutív, -ă, adj. (înv.) mutual, reciproc. Vezi definitia »