PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. Vezi definitia »

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. Vezi definitia »

ELECTROAPRÍNDERE, electroaprinderi, s. f. Aprindere (2) printr-o scânteie electrică. [Pr.: -tro-a-] – Electro- + aprindere. Vezi definitia »

REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima. Vezi definitia »

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija. Vezi definitia »