IMPLÓZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși. 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din fr. implosion. Vezi definitia »

HIBERNÁȚIE ≠ estivație. Vezi definitia »

precistíe, precistíi, s.f. (înv.) împărtășanie. Vezi definitia »

IDENTAȚIE [poate INDENTAȚIE ? – CM] s.f. crestatura (creasta marine; zona stancoasa de litoral) cu aspect de muscatura; ruptura cu aspect de muscatura Vezi definitia »

CASTRÁȚIE s. f. castrare. (< fr. castration, lat. castratio) Vezi definitia »