CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare. Vezi definitia »

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare. Vezi definitia »

însforá, însforéz, vb. I (reg.) 1. a șnurui (o carte, o condică, un registru). 2. (la plasa de pești) a prinde cele două margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor). Vezi definitia »

BÓRA s. m. inv. vânt de iarnă violent, uscat și rece, pe țărmul Dalmației. (< it., fr. bora) Vezi definitia »

figura sonora ce consta in repetarea unei onsoane(armonie imitativa) Vezi definitia »