Definita cuvantului căra
CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căra
BACARÁ2 s. f. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. – Din fr. baccara. Vezi definitia »
PARCURÁ vb. I. v. parcurge. Vezi definitia »
tétra adj. invar., s. f. Vezi definitia »
poncturá, poncturéz, vb. I (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) a însăila. Vezi definitia »
nagará (-ále), s. f. – Tobă, tamburină. – Tc. (per.) nakara (Șeineanu, III, 488). Sec. XVII, înv. Cf. sp. nácar (Corominas, III, 488), it. nacchera. Vezi definitia »