GRÁȚIE s.f. 1. Gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. ◊ A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeități feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în mitologia greco-latină. // prep. Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia]. Vezi definitia »

GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din fr. gastronomie. Vezi definitia »

PREVÉNȚIE, prevenții, s. f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevențiúne s. f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis. Vezi definitia »

DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. Vezi definitia »

RADIÁȚIE s. f. 1. emisiune și propagare în toate direcțiile a energiei sub formă de unde acustice, calorice, electromagnetice etc.; emisiune a unui fascicul de particule. 2. element constitutiv al unei unde luminoase sau electromagnetice. (< fr. radiation, lat. radiatio) Vezi definitia »