ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. Vezi definitia »

DÓLIC s.m. Plantă erbacee leguminoasă din țările calde, cu flori violete și având ca fructe păstăi colorate în violet-purpuriu lucitor; fasole japoneză. [< fr. dolic]. Vezi definitia »

finíc (finíci), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri). Vezi definitia »

ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. [< fr. orthotropique, cf. gr. orthos – drept, trope – răsucire]. Vezi definitia »

pátic, pátică, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre ființe) cu picioare scurte; cu picioare strâmbe; pipernicit. 2. (s.m.) pitic. Vezi definitia »