SHICLU [poate șiclu? – CM] s.n. Staniol, în unele graiuri ardelenești. Vezi definitia »

șmírglu, s.n. (reg.) polizor. Vezi definitia »

chéglu (-li), s. m. – La garniturile complete de litere, instrument care indică, în puncte, corpul de literă. Germ. Kegel. Este dubletul de la cheglă (var. cuglă), s. f. (Trans., bilă). Vezi definitia »

TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus) Vezi definitia »

ȘPERÁCLU s.n. Un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken]. Vezi definitia »