PERICÍCLU s. n. strat extern al cilindrului central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. péricycle) Vezi definitia »

óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău. Vezi definitia »

monóclu (monócluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle. – Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu). Vezi definitia »

téflu (-luri), s. n. – Bot, rît de porc. – Var. Munt. tef. Creație expresivă, cf. nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează ideea de „obiect rotund”. După ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.) tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der. tufli, vb. (a înfunda, a pune o pălărie pe cap și a o turti în același timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold., dar care se folosește și în Munt. (îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerată de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă); tuflă, s. f. (Arg., portofel, portmoneu); infuflica, vb. (a se ghiftui, a se sătura); tuflu, s. n. (Arg., portofel), în loc de tuflă, sau poate din germ. Zuflucht „recurs”. Vezi definitia »

EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle. Vezi definitia »