DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. ◊ Loc. adv. În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezișul. ♦ Curea purtată de-a curmezișul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele. II. Adj. Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite; care este în formă de diagonală; curmeziș; cruciș. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal. Vezi definitia »

CROHMÁL s. n. v. crohmală. Vezi definitia »

MICROPROTÁL, -Ă s.n. (Bot.) Protal masculin. [Pl. -le. / < fr. microprothalle]. Vezi definitia »

PATRONÁL, -Ă adj. 1. Referitor la patroni, de patroni. 2. Referitor la ziua numelui cuiva. [< fr., engl. patronal]. Vezi definitia »

PALEÁL, -Ă adj. Referitor la mantaua moluștelor. ◊ Cavitate paleală = cavitate situată în manta, care conține organele respiratorii ale moluștelor. [Pron. -le-al. / < fr. palléal]. Vezi definitia »