BUIMÁC, -Ă, buimaci, -e, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc. Vezi definitia »

șlehtác, șlehtáci, s.m. (înv.) șleahtic (v.). Vezi definitia »

GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. Vezi definitia »

ciobârlác, ciobârláce, s.n. (reg.) lingură mare, polonic. Vezi definitia »

CONDÁC¹, condace, s. n. Cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei sărbători. – Din sl. kondakŭ. Vezi definitia »