Definita cuvantului tor
TOR1 s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tor
MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor. Vezi definitia »
ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care organizează (ceva). [Cf. fr. organisateur]. Vezi definitia »
ELIMINATÓR, -OÁRE, eliminatori, -oare, adj. (Rar) Eliminatoriu. – Din fr. éliminateur. Vezi definitia »
PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. – Păzi + suf. -tor. Vezi definitia »
BOR2 s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord) Vezi definitia »