atrățél s.m. (reg.) plantă erbacee denumită și limba câinelui Vezi definitia »

FOCOMÉL s.m. (Med.) Monstru care prezintă focomelie. [< fr. phocomèle]. Vezi definitia »

HIDROMÉL s.n. Băutură care se prepară prin fermentația alcoolică a mierii cu apă; mied. [< fr. hydromel, cf. lat. hydromeli < gr. hydor – apă, meli – miere]. Vezi definitia »

ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, s. m. (Fam.) Școlar, elev, discipol; ucenic. – Învățat + suf. -el. Vezi definitia »

CEFALOCÉL s.n. (Biol.) Denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele și encefalocele. [< fr. céphalocèle]. Vezi definitia »