BECHÍE s. f. 1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului. 2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații. ◊ proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate. (< fr. béquille) Vezi definitia »

mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat). Vezi definitia »

AGROCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producției agricole. (< agro- + climatologie) Vezi definitia »

POLTRONERÍE s.f. Frică; lașitate. ♦ Faptă de poltron. [Gen. -iei, var. poltronărie s.f. / cf. fr. poltronnerie]. Vezi definitia »

ALĂMĂRÍE¹, alămării, s. f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). – Alămar + suf. -ie. Vezi definitia »