DIPLOMAȚÍE s.f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia]. Vezi definitia »

DIFRÁCȚIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction) Vezi definitia »

OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie) Vezi definitia »

ALOPATÍE s.f. (Med.) Procedeu de a trata o boală cu mijloace contrare naturii sale. [Gen. -iei. / < fr. allopathie, cf. gr. allos – altul, pathos – suferință]. Vezi definitia »

OOLOGÍE s. f. parte a ornitologiei care studiază formarea și dezvoltarea oului la păsări. (< fr. oologie) Vezi definitia »