Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
MIELOCITEMÍE s.f. (Med.) Prezență crescută a mielocitelor în sânge. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélocytémie]. Vezi definitia »
CÁRIE, carii, s. f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries. Vezi definitia »
OMILÍE, omilii, s. f. Cuvântare bisericească; predică. – Din ngr. omilía. Vezi definitia »
ENTOMOCORÍE s. f. diseminare a sporilor și semințelor prin insecte. (< fr. entomochorie) Vezi definitia »
PARACIVILIZÁȚIE s. f. stare inferioară a civilizației, care mimează civilizația autentică, dar se situează la marginea acesteia. (< para1- + civilizație) Vezi definitia »