Definita cuvantului transplantație
TRANSPLANTÁȚIE s.f. 1. (Agr.) Mutarea dintr-un loc într-altul a unei plante; aclimatizarea, într-o regiune, a unor plante sau (p. ext.) a unor animale: transplantare. ♦ Aducerea dinafară și împământenirea unor instituții sau obiceiuri. 2. (Med.) Înlocuirea pe cale chirurgicală a unui țesut sau a unui organ bolnav. [Gen. -iei. / < fr. transplantation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu transplantație
PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. Vezi definitia »
CÁRIE, carii, s. f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries. Vezi definitia »
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. Vezi definitia »
pofiltáie, pofiltắi, s.f. (reg.) falcă, obraz. Vezi definitia »
TEOMAHÍE s. f. (mit.) luptă între zei. (< fr. théomachie) Vezi definitia »