copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

SCÓTIE s. f. (arhit.) mulură concavă între două toruri sau muluri proeminente. (< fr. scotie, lat. scotia) Vezi definitia »

NEFROGRAFÍE s. f. radiografie a rinichiului, cu o substanță de contrast. (< fr. néphrographie) Vezi definitia »

TARSOCLAZÍE s.f. (Med.) Fracturare închisă a oaselor tarsului. [Gen. -iei. / < fr. tarsoclasie, cf. gr. tarsos – talpă, klasein – a sparge]. Vezi definitia »

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis. Vezi definitia »