cotlón (cotloáne), s. n. – 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. – 2. Nișă, firidă. – 3. Ascunzătoare, vizuină. – 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ „căldare” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, și ceh. kotlina „căldare, crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s. n. (Olt., cămin), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu sing. analogice coclaur și coclaur și coclaură (loc stîncos, creastă, țanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). – Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s. f. (căutare, cercetare). Vezi definitia »

TRISAGHION, s.m. una dintre cele mai vechi rugăciuni ce fac parte din rugăciunile începătoare particulare sau ale slujbelor ciclului liturgic, „sfânt de trei ori”: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, Miluiește-ne pe noi!” – Din gr. τρισάγιον Vezi definitia »

om trecut prin ciur și dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experiență. Vezi definitia »

DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton. Vezi definitia »

valón adj. m., s. m., pl. valóni; adj. f., s. f. valónă, pl. valóne Vezi definitia »