Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
ZOOCENÓZĂ, zoocenóze, s.f. Biocenoză animală. (din fr. zoocénose) [morf. DOOM] Vezi definitia »
BOTRIOCÍMĂ s. f. inflorescență cu ramificațiile principale cimoase, iar cele secundare recemoase. (< fr. botryocyme) Vezi definitia »
jighineálă s.f. (reg.) 1. usturime pe gât. 2. (fig.) greșeală, boroboață, pocinog. Vezi definitia »
a duce anaconda la apă expr. (adol.) a urina. Vezi definitia »
TAMBÚRĂ s.f. Mandolină cu gâtul lung și cu coardele de metal, obișnuită la popoarele arabo-persane. [< fr. tambourah]. Vezi definitia »