făușél, făușéle, s.n. (reg., înv.) ou (de găină). Vezi definitia »

ALUNÉL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui alun. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. 3. Aluniță (2). Vezi definitia »

VORSPIEL FÓRȘPIL/ s. n. (muz.) introducere, preludiu, uvertură. (< germ. Vorspiel) Vezi definitia »

clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea. Vezi definitia »

ACÉL², ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »