HÍPPUS s. n. alternare bruscă de contracție și dilatație a pupilei, care se produce independent de lumină. (< fr. hippus) Vezi definitia »

TÓFUS s.n. (Med.) Nodul format din depozite de urați care apar pe articulații și pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. [< fr. tophus, cf. gr. tophos – tuf]. Vezi definitia »

INTRÓITUS s. n. rugăciune cântată de cor la începutul misei. (< lat. introitus, intrare) Vezi definitia »

STÁTUS s. n. 1. poziție a unui individ sau a unui corp într-un sistem dat; statut social. 2. comportament la care un individ poate să se aștepte din partea celorlalți. (< lat. status) Vezi definitia »

cláus (-suri), s. n. – 1. Zăgaz, stăvilar. – 2. Îngrămădire de lemne care se formează la închiderea unei ecluze. Germ. Klause (Drăganu, Dacor., III, 707). – În Banat. Vezi definitia »