HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus) Vezi definitia »

MACAIRÓDUS, macairoduși, s. m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltați, care a trăit din pliocen până la sfârșitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele științific al animalului. Vezi definitia »

MÍNUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzând. [< lat. minus]. Vezi definitia »

CÁCTUS s.m. Nume dat unor plante exotice, cu tulpina cărnoasă și țepoasă, cultivate și la noi ca plante ornamentale. [< fr. cactus, cf. gr. kaktos – plantă spinoasă]. Vezi definitia »

HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus. Vezi definitia »