ILEOTÍFUS s.n. Formă obișnuită de febră tifoidă în care leziunile ating fragmentul inferior al ileonului. [Pron. -le-o-. / < fr. iléo-typhus]. Vezi definitia »

BELARUS, Republica ~ v. Bielorusia. Vezi definitia »

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus. Vezi definitia »

ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

AUTOBÚS s. n. v. autobuz. Vezi definitia »