MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat]. Vezi definitia »

EURIGNÁT, -Ă adj., s. m. f. (individ) care prezintă eurignatism. (< fr. eurygnathe) Vezi definitia »

NEABONÁT, -Ă, neabonați, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Ne + abonat (după fr. non – abonné). Vezi definitia »

constipat, -ă, constipați, -te adj. (d. oameni) cu vederi înguste, lipsit de orizont; necomunicativ. Vezi definitia »

VIVISECȚIONÁT, -Ă, vivisecționați, -te, adj. (Despre animale) Disecat, operat pe viu, pentru studiu. [Pr.: -ți-o-] – V. vivisectiona. Vezi definitia »