PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia. Vezi definitia »

-TEHNÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „tehnică”. [Scris și -technie. / < fr. -technie, it. -tecnia, cf. gr. techne]. Vezi definitia »

șótie (-ii), s. f. – Poznă, farsă, ghidușie. – Var. Mold. șoată. Origine incertă. Pornind de la șoată, se poate presupune că este o deformație a lui șoadă „glumă”, de la șod. Der. din sl. šŭtŭ „glumeț”, šutiti „a spune glume” (Tiktin) nu satisface fonetic; cea care se bazează pe sotea „numele diavolului” (Bogrea, Dacor., IV, 848) pare mai puțin dubioasă. Vezi definitia »

MICROREÁCȚIE, microreacții, s. f. Reacție chimică între cantități foarte mici de substanță. [Pr.: -re-ac-ți-e-] – Din fr. microréaction. Vezi definitia »

SÁLCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis. Vezi definitia »