BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care cercetează istoria, literatura, limba (medio-greacă) și arta bizantină; bizantinistică. – Din fr. byzantinologie. Vezi definitia »

LACÍNIE s.f. (Bot.) Diviziune îngustă a unei frunze, petale etc. [Gen. -iei. / < lat. lacinia – fâșie]. Vezi definitia »

IDIOGLOSÍE, idioglosii, s. f. (Med.) Tulburare de vorbire manifestată prin substituirea cuvintelor prin sunete fără sens. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idioglossie. Vezi definitia »

DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie) Vezi definitia »

știríe², s.f. (reg.) coțofană, știrică, știricea. Vezi definitia »