TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil]. Vezi definitia »

LUTÉȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. (< fr. lutécium, germ. Lutetium) Vezi definitia »

PTÍU interj. (Pop.) Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee. Vezi definitia »

RULÍU s.n. Mișcare alternativă de aplecare la dreapta și la stânga a unui avion, a unei nave. [Pron. -liu. / < fr. roulis]. Vezi definitia »

GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. Vezi definitia »