DÚBNIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n. pr. Dubna – oraș în Rusia, unde se găsește un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW] Vezi definitia »

ALUMÍNIU s. n. metal foarte ușor, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și electricitate. (< fr. aluminium) Vezi definitia »

ROTATÓRIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr. rotatoire]. Vezi definitia »

singuríu, singuríe, adj. (reg.; despre ființe) singuratic. Vezi definitia »

Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist). Vezi definitia »