TRĂSN͹, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti. Vezi definitia »

PROZAURIÉNI s.m. pl. Ordin de reptile fosile mici, care au existat exclusiv în permian; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -za-u-, sg. prozaurian. / < fr. prosauriens]. Vezi definitia »

HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. horsolni. Vezi definitia »

TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani. Vezi definitia »

ZOGONÍ, zogonésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A alunga, a goni; a izgoni. (din sb. zagoniti) [def. și DLRLC] Vezi definitia »