CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

paiván (paiváne), s. f. – (Banat, Trans.) Funie, pripon, opreliște. – Var. poivan. Sl., bg. paivan (Tiktin). – Der. (îm)păivăni, vb. (a priponi, a împiedica un cal). Vezi definitia »

HABÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte baptiste din Hanovra și Renania, din sec. XVII. (< germ. Haban) Vezi definitia »

PLUTONIÁN, -Ă adj. 1. Referitor la Pluto. 2. Format prin acțiunea vulcanilor; plutonic. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. plutonien, cf. Pluto – zeul infernului]. Vezi definitia »

ANTEDILUVIÁN, -Ă adj. Dintr-o epocă străveche a omenirii. ♦ (Fig.) Foarte vechi, străvechi ; învechit, înapoiat, perimat. [Pron. -vi-an ; formă greșită antideluvian. / < fr. antédiluvien, cf. it. antidiluviano < lat. ante – înainte, diluvium – potop]. Vezi definitia »