PLANTÁR, -Ă adj., s. m. (mușchi) al tălpii piciorului. (< fr. plantaire) Vezi definitia »

NOTÁR, notari, s. m. 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar. Vezi definitia »

GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (înv.) Fabricant sau negustor de găitane (1). [Pr.: gă-i-] – Găitan + suf. -ar. Vezi definitia »

ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia; samavolnic. ♦ (Făcut) la întâmplare; întâmplător. – Fr. arbitraire (lat. lit. arbitrarius). Vezi definitia »

INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire]. Vezi definitia »