ponoví, ponovésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra la câmp, a ara. 2. a coborî. Vezi definitia »

stăví (-vésc, ít), vb. refl. – 1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative. – Der. stavăr, s. n. (înv., Mold., constanță, perseverență), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică și Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s. f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziție, stat”; stăvar, s. m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s. f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s. n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica). Vezi definitia »

SITIVÍ, sitivesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-și pierde vocea, a deveni siteav; a răguși. – Din siteav. Vezi definitia »

schilnăví, schilnăvésc, vb. IV refl. (reg.) a se văita, a se văicări. Vezi definitia »

crăví², crăvésc, vb. IV (înv.) a întări, a hrăni. Vezi definitia »