palamár (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă. Vezi definitia »

peticár², peticáre, s.n. (înv. și reg.) covor din petice. Vezi definitia »

POSTGLACIÁR, -Ă, postglaciari, -e, adj. Care a urmat epocii glaciare cuaternare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. postglaciaire. Vezi definitia »

POLINUCLEÁR, -Ă adj. (Despre celule) Cu mai multe nuclee. [Cf. fr. polynucléaire]. Vezi definitia »

ORZÁR, (1) orzare, s. n., (2) orzari, s. m. 1. S. n. Orzărie (2). 2. S. m. Negustor de orz. – Orz + suf. -ar. Vezi definitia »