TROG, troguri, s. n. Vale glaciară. – Din germ. Trog. Vezi definitia »

PROLÓG s.n. 1. Parte a unei piese de teatru antice în care se prezenta subiectul. 2. Parte care servește ca introducere la o piesă de teatru, la un roman etc.; (p. ext.) introducere, prefață. [Cf. fr. prologue, it. prologo, lat. prologus, gr. prologos < pro – înainte, logos – vorbire]. Vezi definitia »

HODORÓG¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique]. Vezi definitia »

papainóg¹, papainoáge, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. picioroange, catalige; (în loc. adj. și adv.) în papainoage = (care este) în echilibru nestabil, gata să cadă, șubred. 2. proptele (de sprijin), pari subțiri. 3. galenți. Vezi definitia »