ÁER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer în stare lichidă, folosit în industrie. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer proaspăt. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A pluti în aer, se spune despre ceva care nu se sprijină pe realitate. ♦ Climă, climat. 3. Înfățișare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). Vezi definitia »

DRIVÉR, driveri, s. m. Conducător de atelaj într-o cursă de trap. [Pr.: dráivăr] – Din engl., fr. driver. Vezi definitia »

AEROBACTÉR s. m. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură. (< engl. aerobacter) Vezi definitia »

FER³ v. chemin de fer. [DEX '98] Vezi definitia »

blíster s. n., pl. blístere Vezi definitia »