géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux. Vezi definitia »

BOȘCAIU, Nicolae (1925-2008, n. Caransebeș), biolog și botanist român. M. coresp. al Acad. (1990). Cercetări de botanică sistematică și floristică, fitogeografie, palinologie, istoria florei și vegetației din România, conservarea genofondului vegetal. Acad. (1991). Vezi definitia »

SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din fr., lat. solarium. Vezi definitia »

voluptoriu ? Vezi definitia »

NÚNCIU s. m. v. nunțiu. Vezi definitia »