strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului. Vezi definitia »

MONITÓR², -OÁRE, monitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Elev sau elevă care menținea ordinea și disciplina în clasă, în lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la învățătură, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupă de elevi). 2. S. n. Aparat de control al unei instalații de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor. Vezi definitia »

ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care servește la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.; limbă. [Var.: încălțătoáre s. f.] – Încălța + suf. -ător. Vezi definitia »

ZICĂTÓR, zicătóri, s. m. Zicălaș. (din zice) Vezi definitia »

LIGNIVÓR, -Ă, lignivori, -e, adj. (Despre animale, insecte) Care se hrănește cu țesut lemnos sau roade lemnul, creând galerii; xilofag. (din fr. lignivore) Vezi definitia »