Definita cuvantului strănutător
strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strănutător
LEGUMICULTÓR, -OÁRE, legumicultori, -oare, s. m. și f. Cultivator de legume. – Din legumicultură (după pomicultor-pomicultură). Vezi definitia »
PROVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care provoacă; provocant. ◊ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator) Vezi definitia »
TRAFÓR, trafoare, s. n. Ornament arhitectural perforat. – Din it. traforo. Vezi definitia »
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris. Vezi definitia »
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4. Vezi definitia »