Definita cuvantului voluntar
VOLUNTÁR, -Ă adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimțit. 2. Care caută să-și impună mereu voința; cu voință (fermă); încăpațânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorință, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu voluntar
TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită pentru a curăța semințele de impurități, prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Fr. tarare. Vezi definitia »
poponar, poponari s. m. (vulg., peior.) homosexual. Vezi definitia »
CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Poligr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. – Contra1- + tipar. Vezi definitia »
căprar, căprari s. m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deț., reed.) supraveghetor de noapte. 3. șef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin. Vezi definitia »
HIPOFIZÁR, -Ă adj. Referitor la hipofiză, al hipofizei. [Cf. fr. hypophysaire]. Vezi definitia »