ULICÚȚĂ, ulicuțe, s. f. (Reg.) Ulicioară. – Din ul[iță] + suf. -ic-uță. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) Vezi definitia »

GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariță. Vezi definitia »

HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme. Vezi definitia »

a-i sări icra din biboanță expr. (er. – d. femei) a avea orgasm. Vezi definitia »