adaptá (adaptéz, adaptát), vb. – A transforma, a face să se potrivească. < Fr. adapter. Der. (din fr.) adaptabil, adj.; inadaptabil, adj. Vezi definitia »

VÓLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă (3) [în DN]. [< it. volta]. Vezi definitia »

DEZASORTÁ vb. tr. 1. a face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri. 2. a desperechea (ceva asortat). (după fr. désassortir) Vezi definitia »

REPERCUTÁ vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge]. Vezi definitia »

húrta s. f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin). Vezi definitia »