ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion]. Vezi definitia »

NONÉU s.m. Tot ce există în afara propriului eu al celui care folosește acest termen. [După fr. non-moi]. Vezi definitia »

BOURDIEU [burdiö], Pierre (1930-2002), sociolog francez. A studiat procesul transmiterii bunurilor culturale și modul în care integrarea acestora în „habitusuri” (limbaj, de ex.) asigură îndividului un statul determinat în viața socială („Sensul practic”, „Schița unei teorii despre practică”). Vezi definitia »

felezéu (-ée), s. n. – Mătură pentru a curăța pleava. Mag. felező „mătură” (Tiktin; DAR). – Der. felez(u)itoare, s. f. (mătură); felezui, vb. (a mătura, a curăți pleava; refl., a se fuduli), din mag. felezni (Gáldi, Dict., 89). Vezi definitia »

OPIACÉU, -ÉE adj., s. n. (medicament) care conține opiu. (< fr. opiacé) Vezi definitia »