SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scoruș de munte (sau păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv). Vezi definitia »

HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [Var.: háitoș, -ă adj.] – Et. nec. Cf. haidău. Vezi definitia »

OPĂCINÁȘ, opăcinași, s. m. (Reg.) Vâslaș. – Din opacină + suf. -aș. Vezi definitia »

PLOCONÁȘ, ploconașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui plocon. – Plocon + suf. -aș. Vezi definitia »

OMĂNÁȘ, omănași, s. m. (Reg.) Omuleț. – Din oameni (pl. lui om) + suf. -aș. Vezi definitia »