PREMONÍȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care oratorul prepară auditoriul în vederea unui anumit fapt care ar putea să displacă; premuniție (2) [în DN]. 2. Senzație care precedă, care anunță un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonițiune s.f. / < fr. prémonition, lat. praemonitio]. Vezi definitia »

ÁNCIE s. f. mică lamă elastică care, așezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete. (< it. ancia) Vezi definitia »

ACAROLOGÍE s. f. disciplină care studiază creșterea dife-ritelor specii de acarieni. (< fr. acarologie) Vezi definitia »

IRANOLOGÍE s.f. Iranistică. [Cf. fr. iranologie]. Vezi definitia »

ZOOMANÍE, zoomanii, s. f. Afecțiune exagerată și morbidă pentru animale. – Din fr. zoomanie. Vezi definitia »