ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sensul exact contrar. Antonimul lui „mare” este „mic”. – Fr. antonyme (< gr.). Vezi definitia »

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime. – Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem. Vezi definitia »

MIM I. s. n. scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple. II. s. m. actor care interpreta un mim (I); (astăzi) actor de pantomimă. (< fr. mime, lat. mimus, gr. mimos) Vezi definitia »

IBRIȘÍM s. n. v. ibrișin. Vezi definitia »

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Înv.) Mahomedan. [Var.: muslím s. m.] – Din tc. müslim. Vezi definitia »